Conceptul de acţiune
Conform conceptului de acţiune realizat în limbajul PASCAL, calculatorul reprezintă un executant, mediul de lucru al căruia este format din mulţimea tuturor variabilelor şi constantelor declarate în programul respectiv. În procesul derulării programului, executantul efectuează asupra mărimilor din mediul de lucru anumite acţiuni (operaţii), de exemplu: adunarea sau scăderea, citirea de la tastatură sau afişarea pe ecran etc. în urma acestor acţiuni valorile variabilelor pot fi schimbate, iar cele ale constantelor - nu.
Operaţiile necesare pentru a prelucra datele unui program şi ordinea executării lor se definesc cu ajutorul instrucţiunilor.Există două categorii de instrucţiuni:
1) instrucţiuni simple;
2) instrucţiuni structurate.
Instrucţiunile simple nu conţin alte instrucţiuni. Instrucţiunile simple sînt:
- instrucţiunea de atribuire;
- instrucţiunea de apel de procedură;
- instrucţiunea de salt necondiţionat;
- instrucţiunea de efect nul.
Instrucţiunile structurate sînt construite din alte instrucţiuni. Instrucţiunile structurate sînt:
- instrucţiunea compusă;
- instrucţiunile condiţionale if şi case;
- instrucţiunile iterative for, while şi repeat;
- instrucţiunea with.
Instrucţiunile if şi case se utilizează pentru programarea algoritmilor cu ramificări, iar instrucţiunile for, while şi repeat -pentru programarea algoritmilor repetitivi. Amintim că algoritmii repetitivi se folosesc pentru descrierea unor prelucrări care trebuie executate de mai multe ori, iar cei cu ramificări - pentru a selecta prelucrările dorite în funcţie de condiţiile din mediul de lucru al executantului.
În cadrul unui program instrucţiunile pot fi prefixate de etichete.
Etichetele pot fi referite în instrucţiunile de salt necondiţionat goto. Amintim că eticheta este un număr întreg fară semn.
Diagrama sintactică <Instructiune> este prezentată în figura 3.1. Menţionăm că eticheta se separă de instrucţiunea propriu-tisă prin simbolul „:” (două puncte).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu